FERNANDO PESSOA CARTEA NELINISTIRII PDF

Fernando Pessoa, 'Cartea nelinistirii'. Thing 1. Writers And Poets. Movie Posters. Fernando Pessoa. Felt Doll Patterns.

Author:Zuran Sarr
Country:Burundi
Language:English (Spanish)
Genre:Automotive
Published (Last):8 September 2004
Pages:90
PDF File Size:4.84 Mb
ePub File Size:8.70 Mb
ISBN:223-3-69109-627-7
Downloads:10395
Price:Free* [*Free Regsitration Required]
Uploader:Zule



Thank you for interesting in our services. We are a non-profit group that run this website to share documents. We need your help to maintenance this website. Please help us to share our service with your friends.

Share Embed Donate. Chiar inlauntrul acestui registru ale carui coperte sunt inveliie intr-o tesatura pe care n-as putea-o defini se deschid portile Indiei si ale Samarkandului, iar poezia persana, in care cel de al m ilea vers nu are rima si care nu vine din vreo tara anume, de. Dar nu gresesc, scriu, fac adunari, iar randurile continua s. I-am cerut atat de putin vietii, insa viata mi-a refuzat chiar si acest putin. Un rest de raza de soare, un petic de campie, o por ie de liniste si o portie de paine, sa nu ma apese prea mult cunoasterea faptului ca exist, sa nu le cer nimic altora si nici ei 1 Strada comerciala din vechea Lisabona, des evocata de Pessoa, unde autorul plaseaza biroul naratorului.

In aceeasi zona se aflau si cateva dintre birourile pentru care lucrase Pessoa insusi. Chiar si asta mi s-a refuzat, cum ar refuza cineva sa dea pomana, nu fiindca n-ar avea un suflet milos, ci doar fiindca ii este lene sa-si dezbumbe mantaua.

Scriu, trist, in camera mea linistita, singur cum am fost dintotdeauna, singur cum intotdeauna voi fi. Si ma intreb daca vocea mea, in aparenta lucru de prea putina important! In asemenea clipe inima imi bate mai puternic fiindca sunt constient de existenta ei. Traiesc mai intens, fiindca traiesc mai multe lucruri.

Simt in persoana mea o fort! Ma zaresc la etajul patru pe Rua dos Douradores, simt ca ma prinde somnul; pe bucata de hartie scrisa abia pe jumatate vad o existenta goala si lipsita de frumusete, o tigara ieftina, o mapa de birou invechita. Eu sunt acolo, la etajul patru, luand la rost viata!

Eu, acolo, pur si simplu! Astazi, in timpul uneia dintre acele reverii fara tinta, dar si fara demnitate, care constituie o buna parte din substanta spiritual! Aveam in somn senzatia eliberarii mele, ca si cum Marile Sudului mi-ar fi oferit sa descopar insiile minunate. Iar acolo sa nu fac nimic, sa ma consacm placerilor artistice si implinirii intelectuale a fiintei mele.

Da, o spun fara ezitare: mi-ar fi parut rau. Patronul Viisques, contabilul Moreira, casierul Borges, baieti buni cu totii, I. Ioata lumea are un patron Vasques, vizibil pentru unii, inviilnl pentru altii.

In ceea ce ma priveste, el se numeste realmente V. Unii ar putea sa vada vanitate, pofta nesatioasa de imbogatire, de glorie, de nemurire Eu il prefer ca patron pe Vasques omul, mai accesibil, in momentele dificile, decat toti patronii abstracti din lume. Editia Zenith corecteaza aparentul lapsus. Exista si unii pe care ii exploateaza Dumnezeu insusi, sunr profetii si sfintii din vidul acestei lumi. Eu am ca refugiu, cum isi au altii caminele lor, aceasta casa straina, acest vast birou de pe Rua dos Douradores.

Ca intr-o transee ma adapostesc dupa masa de lucru aparandu-ma de viata. Si simt ca ma incearca, pana la lacrimi, o duioasa afectiune pentru toate catastifele, ale mele sau ale altora, in care scriu, pentru batrana calimara de care ma folosesc, pentru spinarea lui Sergio, care nu departe de mine aduce la zi borderourile. Simt ca indragesc toate aceste lucruri —probabil pentru ca nu am nimic altceva in viata - si la fel de probabil, poate, fiindca nimeni nu merita iubirea unui suflet omenesc; iar aceasta iubire, daca tinem cu tot dinadinsul s-o daruim, atunci mai bine sa fie dedicata aspectului m arunt al calimarii mele decat vastei indiferente a stelelor.

Patronul Vasques. Deseori, in mod inexplicabil, sunt hipnotizat de patronul meu Vasques. Ce reprezinta pentru mine acest om, in afara faptului ca e stapan pe orarul meu, in perioada diurna a vietii mele? Ma trateaza politicos, imi vorbeste pe un ton amabil, cand nu devine repezit din pricina cine stie caror griji necunoscute, iar atunci nu mai este amabil cu nimeni. De acord, dar de ce ma preocupa? Sa fie el un simbol? Sa fie o cauza pentru ceva anume? Ce este? Imi amintesc deja de el la viitor, incercand inca de pe acum dorul de el pe care-1 voi simti atuncea.

Oriunde m-as afla, imi voi aminti cu drag de patronul Vasques si de Rua dos Douradores, iar monotonia vietii coticlieiie va ft pentru mine ca amintirea unor iubiri neintamplate, hi ca amintirea victoriilor destinate sa nu-mi apartina. II zaresc din perspectiva viitorului cum il dresc, chiar de aid, astazi - de statura mijlocie, vanjos, grosolan, dar, in anumite limite, capabil si de afectiune, franc si viclean, repezit si afabil - sef, nu numai pentru ca are bani, dar si pentru i a are maini paroase cu miscari lente, cu vene groase ce dau impresia unor muschiuleti colorati, cu ceafa puternica, dar nu si grasa, cu obrajii sangerii, insa necazuti, sub barba neagra intotdeauna proaspat rasa.

II zaresc, ii zaresc gesturile ce respira energie, ochii rascolind prin launtrul lucrurilor din exterior, resimt socul ilin momentele cand ceva ii displace la mine, iar inima mi se inveseleste cand am parte de surasul lui, un suras amplu si uman, ca aplauzele unei multimi. Toate acestea se-ntampla, probabil, fiindca in jurul meu nu exista nimeni altcineva cu mai multa personalitate decat patronul Vasques si fiindca deseori acest personaj banal, chiar vulgar, se insinueaza in spiritul meu si imi distrage atentia de la mine insumi.

Cred ca simbolizeaza ceva. Cred sau aproape cred ca undeva, intr-o existenta indepartata, omul acesta a fost in viata mea ceva mult mai important decat e astazi. Ah, acum inteleg! Patronul Vasques e Viata. Viata, monotona si necesara, cea care comanda si pe care nu o cunoastem. Acest om banal reprezinta banalitatea Vietii. Din exterior, el e pentru mine totul, fiindca Viata e totul pentru mine din exterior. Da, Arta, care locuieste pe aceeasi strada cu Viata, dar intr-un loc diferit, Arta care te poate usura de viata fara sa te poata usura de a trai, care e tot atat de monotona ca viata, doar ca situata in alt loc.

Da, aceasta Rua dos Douradores contine pentru mine tot sensul lucrurilor, solutia tuturor enigmelor, dar nu si a enigmei existentei enigmelor, careia nu i se poate gasi o solutie. Asa sunt eu: futil si sensibil, capabil de impulsuri violente care ma absorb cu totul, bune sau rele, nobile sau josnice, dar niciodata in stare de un sentiment durabil, niciodata de o emotie persistenta care sa mearga pana la substanta sufletului.

Totul in mine are tendinta sa se transforme intr-o goana dupa mereu altceva: o lipsa de rabdare a sufletului cu el insusi, ca un copil neastamparat, o nelinistire mereu in crestere si mereu egala cu sine. Ma intereseaza totul, nimic nu se prinde de mine. Sunt atent la toate continuand sa visez; fixez cele mai neinsemnate tresariri de pe chipul cuiva cu care vorbesc, nu-mi scapa nici o nuanta din inflexiunile si din frazele pe care el le pronunta; dar, auzindu-1, nu-1 ascult, ma gandesc la altceva, iar din aceasta conversatie imi amintesc cel mai putin tocmai ceea ce ne-am spus unul altuia.

Iiilor de pe chipul lui din momentul cand mi-a spus ceva de care nu mi mai amintesc, sau aerul pe care-1 avea el —cel de a asculta i ii ochii —atent la cine stie ce poveste a mea pe care uitasem ca i am mai spus-o.

Eu sunt doi, si amandoi punem intre noi o disi. Litanie Nicicand nu ajungem sa ne desavarsim. Suntem doua abisuri - o fantana contempland cerul. Ii invidiez —dar nu stiu daca ii invidiez —pe oamenii carora li se poate scrie o biografie, sau care pot singuri sa si-o scrie.

In aceste impresii imprastiate, care nu au nici o legatura intre ele si nici nu doresc sa aiba, imi povestesc eu cu indiferenta biografia lipsita de liipte, povestea vietii mele lipsita de viata. Sunt Confesiunile mele, iar daca nu spun nimic in ele inseamna ca nu e nimic de spus. Ce ar putea fi interesant sau util de povestit? Ceea ce ni s-a intamplat, fie ca li s-a intamplat tuturor, fie ca ni s-a intamplat numai noua; in primul caz nu-i nici o noutate, in cel de al doilea nu-i nimic de inteles.

Daca scriu ceea ce simt, o fac numai sa-mi mai potolesc febra de a simti. Ceea ce marturisesc nu are imporlanta, caci nimic nu are importanta. Eu fac peisaje din ceea ce simt. Le inteleg foarte bine pe femeile care brodeaza sa uite de necaz si pe cele care croseteaza fiindca viata exista. Batrana mea matusa isi dadea pasiente in infinitul serilor.

Aceste spovedanii de senzatii sunt felul meu de a-mi da pasiente. N u stau sa le ascult, fiindca, atunci cand iti dai pasientele, cartile, la drept vorbind, n-au nici o valoare. Ma depan ca un ghem multicolor, sau fac cu mine insumi combinatii, ca acele jocuri de sfoara tesute de copii, cu figuri complicate, pe degetele lor rasfirate, joc ce trece de pe o pereche de maini pe alta.

Sunt atent numai sa prind bine cu degetul mic bucla ce-i revine. Apoi imi rasucesc mainile, si iata ca apare o noua figura. Dupa care o iau de la inceput. A trai inseamna a croseta cu intentiile altora. Totusi, in vreme ce croseta avanseaza, gandirea ramane libera, si tod Fetii-Frumosi pot iesi la plimbare prin gradinile lor, intre doua maiestre treceri ale acului de fildes cu varf intors.

Crochet al lucrurilor Nim ic De altfel, ce as putea povesti despre mine? Oribila acuitate a senzatiilor mele si constiinta profunda a faptului ca traiesc aceste senzatii O inteligenta ascutita folosita spre distrugerea mea si o putere a visului avida sa ma distreze O vointa moarta, dar pe care ratiunea o leagana, ca pe un copii inca viu. Croseta, desigur Mizeria conditiei mele nu se imbunatateste deloc cu aceste cuvinte insirate aici, din care alcatuiesc, incetul cu incetul, cartea mea intamplatoare, dar si gandita.

Complet anihilat supravietuiesc pe fundalul frazelor mele, ca un praf insolubil pe fundul unui pahar din care toata apa a fost bauta. Imi scriu textul literar la fel cum astern operatiile contabile - cu minutie si indiferenta.

Fata de vastul cer instelat si de enigma pe care o constituie nenumaratele suflete, in comparatie cu noaptea abisului necunoscut si cu plansul nostru deznadajduit ca nimic nu poate fl inteles - fata 1 Croseta fr. Totul e doar vis si fantasmagorie, si n-are importanta daca visele se incheaga din socoteli contabile sau din proza de buna calitate. Cu ce esti mai avantajat daca visezi printese, si nu usa de la intrare de la birou?

Tot ceea ce cunoastem vine doar din impresiile noastre, iar tot ceea ce suntem e doar impresia altora melodrama in care, simtind-o, noi devenim deopotriva actori si spectatori activi, si propriii nostri zei cu permisiunea speciala a consiliului municipal. Stiind ca va fi proasta opera ce nu se va implini niciodata, si mai proasta va fi, totusi, opera care niciodata nu se va face. Cea care se face are cel putin meritul ca ramane facuta. Va fi saraca, dar existenta, ca planta meschina din unica vaza a bietei mele vecine.

MARKO VIDOJKOVIC KNJIGE PDF

Cartea Nelinistirii Fernando Pessoa 2012

Thank you for interesting in our services. We are a non-profit group that run this website to share documents. We need your help to maintenance this website. Please help us to share our service with your friends. Share Embed Donate. Chiar inlauntrul acestui registru ale carui coperte sunt inveliie intr-o tesatura pe care n-as putea-o defini se deschid portile Indiei si ale Samarkandului, iar poezia persana, in care cel de al m ilea vers nu are rima si care nu vine din vreo tara anume, de. Dar nu gresesc, scriu, fac adunari, iar randurile continua s.

ACADEMIC LEGAL WRITING EUGENE VOLOKH PDF

Book of Disquiet

In this extraordinary book, the putative 'factless autobiography' of an accountant named Bernardo Soares, Fernando Pessoa explores and dismantles the nature of memory, identity, time and narrative, creating one of the greatest - but also the strangest - modernist texts. An assembly of sometimes-linked fragments, "The Book of Disquiet" is a mesmerising, haunting 'novel' without parallel in any other culture. This edition includes notes on the reconstruction of the text, appendices containing material omitted from the final version and letters which Pessoa intended to incorporate into the text. This edition also includes a table of the 'heteronyms' used by Pessoa in his writing. A prolific writer, ascribing his work to a variety of personas or 'heteronyms', Pessoa published little in his lifetime.

BSAVA VETERINARY FORMULARY PDF

The Book of Disquiet Quotes

.

DEBUGGING BY DAVID AGANS PDF

The Book Of Disquiet

.

Related Articles